Am vorbit despre întâmplarea cu prietenul meu radiestezist şi de Arhanghelul Gabriel. Nu ştiu ce vor zice mulţi dintre preoţi. Poate nu au înţeles că apostolii erau pescari inculţi ! Eu accept cunoaşterea spirituală, dar mă lasă rece istoria bisericii ortodoxe sau aceea a bisericii universale. Nu cred că cei dois­prezece apostoli ştiau secretele Cabalei precum rabinii, dar aveau acces la energii mai înalte decât ei. Biserica nu a reuşit decât să facă din preoţii ortodocşi un alt soi de rabini cu multă ştiinţă spirituală, dar lipsiţi de spiritualitate. Ies de pe băncile facultăţii fără să fi înţeles cum se face agheasma, cum se citesc rugăciunile de dezlegare şi ce înseamnă taina botezului sau a spovedaniei, dar cu noţiuni de greacă şi ebraică veche ! Îi trebuie chelului tichie de mărgăritar !

Am fost întrebat odată de cineva: de ce nu mă fac preot ? I-am spus că îmi doream asta la un moment dat, dar a intra în preoţie înseamnă a mă băga sub ascultarea unor indivizi pe care eu unul îi desconsider. Am întâlnit prea mulţi la fel de cunoscători ai spiritului ca ţaţa Aglaia şi episcopi puternici spiritual cât o lăuză de la maternitatea Giuleşti. De ce nu mi-e frică de ei şi de ceea ce ştiu să facă ? Pentru că cei puternici îşi pot întreba îngerii ce sunt şi ce vreau, iar ceilalţi sunt atât de slabi, de orbi şi de proşti încât nu mi-ar putea clinti un fir de păr cu puterea lor spirituală ! Aşa că nu am putut să devin preot, deşi patrafirul mi-ar fi dat o mai mare proteclie. Este adevărat că există patrafir şi la nivel astral şi că este mai important decât ţoala de aici, dar dacă îl am sau nu asta ştie Dumnezeu şi este de ajuns.
În ceea ce priveşte contracararea preoţilor şi episcopilor creştini am şansă. Singurul moment în care sunt ei puternici este Sfânta Liturghie. Este momentul în care îşi iau lumina pentru că se deschid cerurile. Chiar dacă darul Duhului Sfânt nu mai co­boară pe capetele lor, se încarcă cu lumina care iese de la Dum­nezeu şi lovesc. Plus că singurul lor mod de a lega este citirea Psaltirii, o ştiu din copilăria mea spirituală din mânăstire, când mă chemau la ei părintele Argatu sau Pantelimon, fie în trup fie fără ! Mai pot unii dintre ei să-ţi ia sufletul şi să lovească cu sabia. Destul de puţini. Şi se mai bazează pe puterea grupului din care fac parte. Ideea este că trebuie să ai mai mulţi îngeri decât ei sau să ştii să-i foloseşti mai bine. Pe cei care m-au lovit în speranţa că mă vor împiedica să fac ceea ce trebuie aleg să-i lovesc în timpul slujbei când se cred ei mai tari. Şi, apropo, nu mai au demult legătură cu Iisus şi cu ce doreşte El ! Aşa că Mântuitorul nu-i mai apără, cu toată cunoaşterea lor. Şi, pentru cultura lor generală, să citească viaţa proorocului Ilie, despre care nu s-a crezut că este trimis de Dumnezeu, ce se putea face.
Vorbeam despre puterea unui preot care este dată de numărul de îngeri, dar mai ales de câtă putere le dă lor Dumnezeu pentru meritele şi rugăciunea preotului. Sunt ca o armată de îngeri care îl ajută în menirea lui de a îndruma oamenii.
Belea sunt cei care nu acceptă nimic dacă cineva le spune că este de la demon. Din fericire, acum pot afirma că sunt şi unii preoţi mai deschişi la minte, care acceptă să citească şi să se informeze în loc să arunce copilul cu tot cu lături. Cei care merg pe calea Lui Iisus Hristos se bazează şi pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spunea: „Cercetaţi toate şi păstraţi ceea ce este bun !"
Nu înţeleg cum pot face unii afirmaţii fără să verifice. Ideea este că dacă REIKI-ul este de la Dumnezeu şi implicit de la Duhul Sfânt, a-l nega înseamnă a greşi împotriva Duhului Sfânt şi cei care cunosc legile ştiu că orice greşeală făcută împotriva lui Dumnezeu Tatăl sau faţă de Iisus Hristos se iartă, dar cea împotri­va Duhului Sfânt niciodată !
Eu unul îndrăznesc să afirm, împotriva oricui, că Sursa de Lumină Universală este acelaşi lucru cu Duhul Sfânt al ortodoxi­ei. Ce are în plus REIKI-ul ? Poate scara prin care îl ia de jos pe om şi îl duce la Dumnezeu prin Iisus Hristos. Ortodoxia este vâr­ful spiritualităţii, REIKI-ul îl ia pe om şi îl ajută să crească în vibraţie, cunoaştere şi curăţenie din locul în care se găseşte.
Nu mă interesează ritualurile ortodoxe, sincer mă plictisesc, sunt lungi şi obositoare, deşi trebuie să recunosc că îi plac lui Dumnezeu. Dar aşa sunt eu. Mai degrabă mă duc în celălalt capăt al Universului să îndeplinesc o misiune decât să ascult rugăciuni. Dar asta este o chestie de opţiune personală.
Un om poate să-i servească Lui Dumnezeu prin orice dar. Pe o scală a valorii acţiunii noastre pentru Divinitate sunt postul, apoi rugăciunea, apoi cercetarea adevărurilor divine, dar cea mai importantă este ajutorarea celor în nevoi, grija faţă de om. Eu unul le-am ales pe ultimele două. Nu pot să mă dau cu capul nici de zidul plângerii, nici de icoane. Pentru mine icoanele sunt doar fotografii ale entităţilor spirituale reprezentate acolo, dar nu ele însele. E şi aiurea, admiţând că la un moment dat ajungi să poţi avea acces la Dumnezeu să-i pupi poza în prezenla lui !
Veniţi la mine la cabinet, vă pun o poză cu mine în mărime naturală şi spuneţi pozei ce vă doare, dar nu vorbiţi cu mine ! Cam aşa s-ar sintetiza relaţia omului de acum cu Dumnezeu.
Pica preasfinţiilor lor ortodoxe este că la un moment dat există şansa ca porumbelul care simbolizează Duhul Sfânt să nu mai coboare în timpul Liturghiei pe capul preoţilor, ci pe al vre­unui creştin, practicant REIKI sau radiestezist mai curat. Şi de multe ori aşa se întâmplă !
Supărarea mare a divinităţii este însă momentul în care nu mai coboară pe capul nimănui. Vine Duhul Sfânt şi fâl ! fâl ! fâl ! Nu are unde se aşeza şi se întoarce de unde a venit ! El nu se poate aşeza decât unde este curat, nu pe cuiburi de şerpi cum arată în astral capetele noastre sau ale unora din mai marii bisericii ! Nor­mal că preoţii ortodocşi sunt frustraţi când văd lumina venind din altă parte decât din altar şi că nu mai pricep nimic din toate astea şi atunci, pentru că le fuge pământul de sub picioare o dată cu recunoaşterea, banii sau, mă rog, bunurile materiale, în loc să-şi reconsidere atitudinea faţă de divinitate, om şi cunoaştere, încep să arunce cu noroi în ceea ce nu înţeleg şi nu pot accepta. Dar este problema lor. De multe ori se cred superiori celor pe care au acceptat să-i îndrume. Ei nu înţeleg că, mai presus de toate, este grija de tine însuţi, dar şi de ceilalţi, ori REIKI presupune şi aju­torarea celor din jur, îndrumarea lor spirituală şi creşterea lor în lumină. Principalul este ca ceea ce fac eu sau fiecare dintre noi bine să fie cu mult mai mult decât ceea ce facem rău.
Eu nu sunt un sfânt. Am păcatele mele şi încerc şi eu să cresc în lumină ajutându-i şi pe alţii pe acelaşi drum.
Dar sunt cel mai bun şi sunt mai mare decât toţi cei care merg pe o cale spirituală ! (Asta este din seria când afirmam că sunt un geniu !)
Am înţeles un lucru de-a lungul existenţei din această viaţă – cuvintele Mântuitorului când a fost întrebat de ucenici cine va fi mai mare după ce va pleca el: „Cel care vrea să fie mai mare să fie slujitorul tuturor !"
Eu am înţeles şi am acceptat să ajut omul prin orice mijloc: prin tratamente, prin cursuri şi iniţieri, prin scris. Aşa am ajuns cel mai bun până vine EL. Dar locul nu este bătut în cuie. Dacă cei care vor să fie buni înţeleg, vor face ceea ce fac eu şi chiar mai multe.

Revenim la prietenul meu radiestezist. Sunt voci care bla­mează RADIESTEZIA şi mânăstiri în care este interzis să intre cei care fac radiestezie, de parcă Dumnezeu nu ar fi venit pentru cei păcătoşi, ci pentru cei drepţi ! Admiţând că aş avea cel mai abo­minabil păcat la care se poate gândi sau, mă rog, nu se poate gândi cineva, NIMENI NU ARE DREPTUL SĂ MĂ SCOATĂ DIN BISERICĂ ! Iisus a primit-o şi pe Maria Magdalena, şi pe Maria Egipteanca, şi pe tâlhar, şi pe păcătosul smerit. Cum, asta nu înţeleg eu, nişte mucoşi de călugări sau preoţi ortodocşi pot interzice intrarea unor oameni în biserică de parcă ar fi tarlaua părinţilor lor ? Biserica nu este a lor, ci a lui Dumnezeu, asta doar dacă nu şi-au transformat casa proprietate personală în biserică.
Dacă un călugăr are probleme cu o femeie care vine în blugi strâmţi prin care i se văd formele la biserică şi se simte atras de ea înseamnă că este vina lui şi că în el mai există Rău, sau Chi-ul greu. Şi să mai lăsăm prostiile alea cu aspectul exterior, că nu astea sunt importante. Asta este dovadă că cei care fac asemenea afirmaţii nu au nici o tangenţă cu spiritualitatea. Dacă ar avea ochii sufletului deschişi nu ar mai vedea nici blugii mulaţi pe fund, mini-ul sau decolteul doamnelor. Pe soare nu îl excită sânii opulenţi care se revarsă din decoltee şi nici pulpele descoperite de fuste scurte !
Citeam la un moment dat o pildă cu un sfânt care făcea baie cu femeile. Mă întrebam eu cum putea face asta dacă era sfânt. Pur şi simplu pentru că nemaisimţind nimic pentru ele, însemna că eliminase orice atracţie fizică şi că era gol de rău şi, implicit, plin de lumină ! Asta nu înseamnă că toţi bărbaţii impotenţi şi femeile frigide sunt sfinţi. Sfânt devii când ajungi ca, deşi putând să faci dragoste fizic, să elimini energia negativă din tine şi, odată cu asta, atracţiă sexuală. Un sfânt se disociază de energia sexuală pe care o percepe exterior, dar nu luptă cu ea ci pur şi simplu nu mai rezonează cu ea. Un om care luptă cu ceva înseamnă că nu a ajuns la stadiul de a o fi depăşit întrucât rezonează încă cu aceasta !
Dar cum toţi oamenii caută vina în afară şi frustrarea sexuală îşi spune cuvântul în cele din urmă, sunt blamate femeile şi nu neputinţa lor, a călugărilor, de a-şi ţine boii acasă.
Indiferent de unde vine ispita, dacă nu rezonezi cu ea, dacă nu există în tine acel ceva rău de care să se agaţe, nu ţi se poate întâmpla nimic. Ce poate să-mi facă o femeie, care să zicem că vine să mă ispitească, dacă în mine nu trezeşte nici un interes, indiferent cât de frumoasă, dezbrăcată şi sexi este ? După cum vedeti, problema nu este ea, ci eu, cel aflat în postura de a privi o femeie atrăgătoare şi ceea ce reprezintă ea pentru mine, un even­tual obiect sexual.
Iisus Hristos spunea apostolilor răspunzând la întrebarea privind modul cum se poate discerne între ceva bun şi ceva care vine de la diavol că „se judecă pomul după roade !" şi că „un pom bun nu poate da poame rele şi nici un pom rău poame bune" ! Ideea este că prin REIKI am văzut mulţi oameni întorcându-se la ortodoxie. Căutând răspunsuri au ajuns să poată conduce energii, aşa au început să simtă vibraţia sfinţilor şi implicit să simtă ener­gia emanată de moaştele lor, sau să li se deschidă ochii să poată vedea îngerii şi chiar pe Dumnezeu, Iisus Hristos şi Maica Domnului. Se duc pe la locurile sfinte, pe la moaştele celor care au fost sau în pelerinaje.
Meditaţia pe simbolul DAI KO MIO, prin deschiderea uşii la nivel astral duce la cerul opt, Cetatea de Argint. După ea urmează cetatea de Aur şi cerul zece, sau Cetatea de Opal, acolo unde este Mântuitorul. Eu această meditatie am făcut-o pe o terasă în parc cu un alt maestru REIKI, la o bere. Când s-a deschis uşa şi l-am văzut pe Iisus am avut, recunosc, o doză de îndoială care am pur­tat-o în suflet mult timp de atunci încolo. M-a scăpat de ea un preot ortodox mai puţin obişnuit care mi-a spus:
„Ori de câte ori îl întâlneşti pe Iisus şi ai îndoiala că este El, scuipă-L. Dacă este Iisus, El te va ierta de fiecare dată, dar dacă este demon va turba de furie şi va pleca pentru că nu suportă batjocura şi că a fost descoperit !"
Odată o fată a rămas însărcinată şi s-a descoperit la ecografie că micuţul avea o malformaţie. O hernie ombilicală. Medicii o sfătuiau să avorteze. Întrebat fiind ce să facă, ca medic şi ca tera­peut care mă ocup şi de suflet am stat şi m-am gândit. Din stânga am văzut venind un spirit care semăna cu Iisus şi care mi-a spus că decizia este bună, că fătul şi-a îndeplinit menirea, că putem să-i dăm un nume chiar dacă nu s-a născut şi să-l avorteze. Recunosc că aproape îl crezusem. Mi-am adus aminte de ce îmi spusese preotul şi, la nivel spiritual, i-am proptit o flegmă exact între ochi. L-am văzut cum se schimbă, se schimonoseşte la faţă de ură şi dispare ca un nor urlând de supărare ! Mai târziu am făcut meditaţia pe simbol şi l-am chemat pe Iisus. A venit şi l-am scuipat. S-a uitat îngăduitor la mine şi mi-a spus că totul va fi bine. Ce înseamnă asta nu ştiu. La Dumnezeu şi moartea şi boala şi chinul au o conotaţie de bine, aşa că fata a păstrat copilul.

Sunt puţin pe principiul Sfântului Augustin, care se ruga: „Doamne, dă-mi te rog statornicie şi cumpătare, totuşi nu mi le da încă !" Mă gândesc apoi la pilda Sfântului Antonie cel Mare, care la un moment dat îl întreabă pe Dumnezeu de ce unii mor de tineri şi altii bătrâni, de ce unii sunt bogaţi iar alţii săraci ... Dum­nezeu îi răspunde că nu-i este dat lui să înteleagă taina aceasta !
Nu-i era dat atunci. Acum însă, consider că oamenii sunt pregătiţi să înţeleagă tainele şi să aleagă binele sau răul. Cred că urmează o polarizare spirituală şi unii vor fi de-a stânga şi alţii de-a dreapta. Încerc doar să arăt frumuseţea cunoaşterii adevă­rului şi binelui tuturor pentru a-şi face propria alegere.
Spuneam că pe vremea lui Moise exista o lege după care tre­buia să te speli pe mâini înainte de a mânca. Era un act pur de igienă personală. Cum ar fi putut să le explice că există microbi şi că se pot îmbolnăvi ? Nici el nu ştia chiar dacă era sub harul Duhului Sfânt !
De ce nu a avut nevoie Iisus de asta, de spălatul pe mâini ? Păi vibratia sau lumina Lui erau atât de mari încât nici bacteriile, nici viruşii sau ciupercile nu rezistau la ea.
Am o întrebare pentru preasfinţiile lor preoţi ortodocşi: sunt la masă cu nişte prieteni şi discutăm despre spiritualitate, despre Adevăr şi ajungem la Iisus Hristos. Vorbim despre El, îi reamin­tim jertfa discutând despre filmul Patimile Lui Cristos.
Ca o paranteză. Acest film pe mine m-a schimbat mult. Doar văzându-l am realizat dimensiunea durerii prin care a trecut Iisus. Pe lângă asta, viaţa noastră şi chinurile noastre sunt o biată glumă.
Un episcop de la un schit predica împotriva filmului. Preasfinţia sa era un imbecil.
IO iau un pahar de vin şi înmoi în el pâinea de la masă şi spun cuvintele Mântuitorului: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”. Şi continui: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă!" (Marcu 14:22-24)
Şi dau să mănânce celor de la masă. Are valoare de Împărtăşanie ?
ARE, DOMNILOR, O VALOARE MAI MARE DECÂT CEA DIN BISERICILE VOASTRE PENTRU CĂ IISUS NU MAI VINE LA VOI ! Este supărat de ignoranţa şi orbirea în care suntem ţinuţi, de faptul că nu vă faceţi treaba, aceea de a ne pune în legătură cu El.
Când vorbeam de Iisus, El era deja prezent în mijlocul nos­tru. Dacă ceea ce vorbeam despre El şi Jertfa lui era în spiritul a ceea ce s-a întâmplat şi în iubire şi înţelegere pentru El, atunci primim binecuvântarea Lui şi pâinea şi vinul se transformă în carnea şi sângele Său. Noi suntem învăţaţi greşit. Nu voi, preoţilor, transformaţi pâinea şi vinul în carnea şi sângele Mântu­itorului. Nici ritualul Liturghiei lui Vasile cel Mare sau a altuia, CI ÎNSUŞI IISUS HRISTOS. Iar El poate face pâinea mea şi vinul meu în SFINTELE TAINE dacă vrea EL ! Poate că nu merit, dar dacă El consideră că voiesc binele mă poate ajuta.

Ce cred despre ortodoxie ? Că s-a îndepărtat mult de adevăr şi că a luat-o pe urmele evreilor cu fariseismul. Că în spatele ritu­alurilor l-au pierdut pe Hristos şi că, din punctul de vedere al dogmei, s-a ajuns unde nu voia nimeni. Că biserica face prea puţin voia lui Dumnezeu şi că este precum Titanicul, merge spre propria scufundare fără să se poată opri din cauza inerţiei. Că este departe de a fi „Hristos", cum pretinde. Recunosc că sunt printre preoţi unii care au o legătură personală cu Iisus, am avut trei care m-au crescut şi culmea este că toţi erau împotriva bisericii ca instituţie şi aveau probleme cu episcopii !
Că adevărurile biblice trebuie revăzute şi reintegrate cu­noaşterii actuale a omului pe toate domeniile ştiinlei şi cunoaşte­rii spirituale.
Că instituţia bisericii trebuie să facă curăţenie în propria ogradă pentru că o anumită cunoaştere spirituală este folosită de preoţi, episcopi, în rău, încălcând liberul arbitru al oamenilor.
NU AVEŢI VOIE SĂ INFORMAŢI ÎMPĂRTĂŞANIA CU GÂNDURILE VOASTRE PENTRU A DETERMINA OAMENII SĂ FACĂ CEEA CE VREŢI VOI ! CHIAR DACĂ CREDEŢI VOI CĂ ESTE SPRE BINELE LOR !
NU AVEŢI VOIE CA PRIN MIRUNGERE SĂ LEGAŢI ŞI SĂ LUAŢI ÎNGERII SAU DEMONII PE CARE ÎI ARE UN OM !
NU AVEŢI VOIE SĂ LEGAŢI ŞARPELE KUNDALINI AL OAMENILOR.
Şi când fac afirmaţiile astea sunt în temă şi cu una şi cu alta. Au venit la mine oameni care aveau acces la lumină şi care le-a fost luat de preoţi după o slujbă la care au participat. Cu voie. Se poate determina la ora asta !
Din punctul ăsta de vedere relaţia mea cu ortodoxia sau cu preoţii ortodceşi şi biserica ortodoxă se rezumă la a trimite oamenii să facă ritualurile pentru sănătatea lor. Dar nu mai cred de mult că ea este Hristos sau că reprezintă pe Dumnezeu. Şi cum nu mai am încredere în preoţi nici nu voi mai apela la Sfintele Taine ale bisericii. Când voi simţi nevoia să primesc ceva de la Dumnezeu, am să mă duc la EL eliminând intermediarii. Pot spune că este adevărat că până să ajungi la Dumnezeu te mănâncă preasfinţii de pe pământ. Doar că acum nu mai mi-e frică de ei şi de cunoaşterea lor.
Condamn biserica pentru că a ascuns tainele de oameni împiedicându-i să evolueze spiritual. Condamn Vaticanul că nu dă drumul liber la tainele ascunse în catacombele lui şi pentru că au spoliat lumea de valori spirituale inestimabile din dorinţa de a domina lumea folosindu-L pe Hristos drept pretext. În schimb ei între ei pot citi, discuta de toate, dar nu faţă de noi ceilalţi, pentru că: „suntem sensibili şi să nu cumva să ne smintim !"
Sub grija de semeni se ascunde dorinţa de putere, lux şi de manipulare PSI a celorlalţi !