| Argintul viu |
|
|
|
| Scris de Ovidiu Dragoş Argeşanu | |
| vineri, 14 mai 2010 | |
 În aceeaşi clinică am întâlnit o măicuţă de la Mănăstirea Clocociov, de lângă Slatina. Prezenta mai multe simptome: insomnii, gânduri stranii şi, cum spunea ea, „nu mai pot bea nimic, că trebuie să ies imediat afară". Sincer, nu ştiam ce se întâmpla. Mi-am propus să preiau energia pe care o acumulase în ea şi să o analizez acasă. Zis şi făcut. M-am dus acasă, am mâncat şi am adormit. M-am visat descântând argint viu. Spuneam Tatăl nostru şi, cu mâna dreaptă, strângeam argintul viu în mâna stângă, după care îl aruncam peste umăr. Când m-am trezit, aveam un întreg cortegiu de simptome: greţuri, vărsături, scaune moi. Noroc ca aveam la dispoziţie două toalete – o jumătate de oră am pendulat, din cinci în cinci minute, între ele. După ce am reuşit să mă liniştesc, am „fugit" la spital să văd ce face pacienta. Măicuţa era pe hol şi se vedea clar că îi este mai bine. I-am reproşat că nu fusese mai clară în descrierea simptomelor, motiv pentru care nu înţelesesem ce se întâmplă cu ea; mi-a replicat că nu putea, ca femeie şi măicuţă, să vorbească deschis despre asemenea lucruri. Ceea ce m-a contrariat era faptul că preotul de acolo, Părintele Visarion, pe care îl cunoşteam şi ştiam cât de bun este, ar fi putut să o „vindece", fără să o mai trimită la Bucureşti. Măicuţa mi-a confirmat că ar fi putut sa o ajute, dar că nu o făcea mereu pentru ca să nu se spună despre el că ar fi sfânt ! Am mai avut ocazia să întâlnesc mai multe asemenea cazuri. Un fost practicant de radiestezie, grad trei sau patru, avea probleme digestive. Nu putea mânca nimic fără a-i provoca un foarte supărător meteorism abdominal (balonare). După consultul de gastro-logie, care nu a evidenţiat nimic patologic, l-au trimis la psihiatrie, unde i s-a prescris (comic !) Xanax. Până la urmă, a ajuns la un descântător de lângă Curtea de Argeş, unde, după câteva şedinţe, i s-a rezolvat problema. A plecat şi trăieşte bine mersi în Canada. Cel mai tragic caz a fost cel al unei fete, pe care am întâlnit-o la secţia de adulţi, care avea optsprezece ani şi numeroase internări în diverse secţii de psihiatrie. Povestea că, atunci când era copil, a ieşit în curtea casei şi a văzut ceva asemănător unei gelatine, în care a şi călcat. De atunci îi era frică să iasă din casă. Când iam spus că o descântătoare ar fi rezolvat-o în cinci minute, a început să plângă. „Şi cum, umblu de zece ani de zile printre medici, degeaba?" De ce nu am ajutat-o eu atunci? Sincer, nu ştiam prea multe despre argintul viu, nu eram sigur că „turele dintre WC-uri" ar fi fost soluţia şi nu aş mai fi vrut s-o testez curând. Acum ştiu că sunt de ajuns câteva şedinţe de terapie cu lumină şi terapia chakrelor pentru ca pacientul să se simtă mai bine. Am avut o discuţie cu un profesor de psihiatrie. Când i-am spus despre cartea pe care vreau să o scriu, m-a întrebat cu ce drept judec eu psihiatria românească. I-am răspuns că atât timp cât un om trece timp de ani de zile prin mai multe secţii de psihiatrie, în zadar, fără a-i găsi careva leacul, deşi acel om s-ar fi putut vindeca în zece minute, cunoaşterea îmi dă dreptul să îi judec, fie numai pentru lipsa de deschidere a unor medici, nemaivorbind despre profesionalism. Prezenţa argintului viu se poate constata cel mai simplu cu un pendul. Acesta este atras puternic de mercur şi rămâne nemişcat, de parcă ar fi fixat deasupra. Se poate afla sigur dacă este argint viu sau nu, prin întrebări simple cu răspuns „da" sau „nu" pentru mişcările dreapta-stânga ale pendulului.  Ultimul caz pe care l-am avut era al unui bărbat, care a venit la cabinet tot cu probleme digestive, însoţite de greţuri şi dureri abdominale. Colega mea, doctoriţă, i-a făcut un examen clinic prin care nu se evidenţia nimic patologic, după care am decis să fac, totuşi o măsurătoare cu pendulul. Adevărul este că simţeam deja în stomac prezenţa argintului viu. Dar, ca să mă conving, l-am pus în decubit dorsal pe canapea şi am găsit toate chakrele închise. I le-am deschis, folosind sistemul shaolin de rotaţie din jurul chakrelor, simbolurile REIKI (Cho Ku Rei, Sei He Ki) şi Karuna REIKI (Rama pe chakre), restul le-am trasat doar pe câmp şi apoi i-am aplicat un fel de beeming la nivelul capului, încercând să împing toată energia negativă în jos. După doar douăzeci de minute era curat. Spunea, ca pentru el: „Formidabil, am văzut la televizor la Teo, dar nu am crezut !". Oricum, faţă de perioada când încercam să scap eu însumi de argint viu şi ţineam posturi negre de trei zile consecutive, sprijinin-du-mă de garduri şi făcând turnee pe la moaştele sfinţilor, este un progres ! Aceasta nu înseamnă că nu îi mai vizitez, din când în când, pe la raclele lor, oricum îi voi respecta toată viaţa aceasta şi după. Argintul viu nu are inteligenţă proprie, dar poate fi condiţionat, adică i se poate implementa un program care să dezorganizeze ţesuturile în care se află. Are de asemenea, capacitatea de a trece de la o persoană la alta prin simpla apropiere. Dacă la o masă o persoană este plină de argint viu, după un timp toţi vor avea cantităţi mai mici sau mai mari de argint viu în funcţie de protecţia divină personală. El pare să se transfere de la un om la altul pe principiul vaselor comunicante, ocupând zonele joase ale organismului. De multe ori este de ajuns să spui din suflet Tatăl Nostru, pentru ca toate chakrele să se deschidă şi să permită argintului viu să se scurgă în pământ. Spuneam că argintul viu este o energie de tip teluric, stocat în centrul pământului, reprezintă partea spirituală a mercurului şi că, fiind cea mai grea energie, se acumulează de obicei în bazinul mic. însă când cantitatea este foarte mare, poate umple efectiv tot corpul spiritual, inclusiv capul. Am avut mai multe cazuri de bolnavi cu argint viu, dar care s-au rezolvat relativ simplu. într-unui dintre cele mai recente, pacientul era chiar un medic, care a ajuns la mine după ce a petrecut mai mult timp prin cabinetele de psihoterapie. Incercasem deja, în repetate rânduri, să explic colegilor mei psihoterapeuţi sau psihiatri că nu sunt minuni şi că magia există, în ciuda faptului că mulţi se încăpăţânează să o nege. M-au considerat, în cel mai bun caz, un excentric. Am stat de vorbă cu medicul respectiv cinci ore, în tot acest timp aplicând intuitiv metode de terapie cunoscute. După aceea, am realizat că am folosit doar metode japoneze de terapie alternativă: REIKI, SHIATSU şi masaj osteopat. Imi spusese că torul pornise din momentul despărţirii de fosta prietenă, dar nu o considera ca fiind cauza bolii lui - o depresie, care îl împiedica să gândească, să lucreze şi să se bucure de viaţa pe care şi-o construise cu greu. Folosind un pendul, am descoperit că toate chakrele lui erau închise (pendulul stătea efectiv fixat deasupra chakrei, ca şi cum l-ar fi atras un magnet). Pacientul nu mai avea voinţă proprie, nu mai putea gândi, nu mai era capabil să ia decizii sau să acţioneze în mod corect. O astfel de situaţie, mult prelungită în timp, transformă un om în legumă, pentru că el nu mai poate relaţiona cu exteriorul (mai întâi din punct de vedere energetic, apoi la propriu). El afirma că vede lumea ca printr-o ceaţă. Cel mai bun remediu împotriva argintului viu este Lumina, care îl obligă să se scurgă în pământ. Mi-a mărturisit că îşi dăduse seama că nimic nu se potrivea întru totul cu ceea ce este scris în cărţile de medicină, aşa ca se dusese la un vrăjitor care se folosea de magia neagră. Acesta îi spusese că femeia de care se despărţise îi făcuse necazurile şi, deşi încercase să se împace cu ea şi să se ierte unul pe altul, răul revenise. Există acel tip de farmece care se înnoiesc singure, periodic. Ca metodă de contracarare, cel mai bine este să-l îndrumi pe pacient să înveţe să se vindece singur (întâiul grad de REIKI este de multe ori suficient). În cazul lui, nu acesta era cauza, ci faptul că o femeie (prietena sau mama ei) nu-l iertase. Acest lucru se poate descoperi prin masaj osteopat, la deblocarea articulaţiilor umerilor. În ceea ce-l priveşte, la cel drept şi l-a amintit pe vrăjitor, iar la cel stâng pe femeia respectivă. În magie, adevărata mare problemă este că, adesea, acela care a avut o dată de-a face cu magia are mari şanse să se reîntâlnească cu ea, fiind cel mai adesea un context de natură karmică. Precizez că nu toate afecţiunile psihice sau neurologice sunt de natură magică ! Am descoperit însă, în timp, că remediile magice ajută, chiar şi în boli care nu sunt produse în acest mod. |
| < Precedent | Următor > |
|---|
Copyright © 2025 Energobiologie.
