Skip to content

Energobiologie

Home arrow Radiestezie arrow Fântânarii
Fântânarii PDF Imprimare E-mail
Scris de Gabriel Sabin Mateucă   
sâmbătă, 03 noiembrie 2007


FÂNTÂNARII
Fântâna.

Fântâna înseamnă apă, şi APA înseamnă viaţă. Iar o fântână, sursă de viaţă, este o zidire deloc simplă. Fântânarii au fost priviţi mereu cu respect şi admiraţie. Meşteşugul lor, mai deosebit ca altele, comportă două aspecte: găsirea „izvoraşului”, taină aflată în ani de experienţă şi transmisă de la tată la fiu sau de la meşter la ucenic şi construcţia efectivă, repararea, curăţarea, întreţinerea fântânii, „secrete” ale meseriei.

 

FÂNTÂNARII
Căutare.

O fântână nu se face la întâmplare. Se caută „izvoraşul”, sursa de apă subterană (sau sursele) ce trebuie să aibă un debit suficient pentru a alimenta fântâna. Instrumentul consacrat este nuieluşa de alun, dar fântânarii folosesc varii instrumente, pe cât de simple, pe atât de eficiente, chiar mâinile goale (uneori utilizează în mod empiric tehnicile radiesteziei mentale). Experienţa îi arată fântânarului la ce adâncimi se află sursele, debitul, potabilitatea, puritatea.
Dar nu numai experienţa îl ajută, ci şi semne naturale: vegetaţie (menta şi salcia pentru adâncimi mici, copaci cu rădăcini adânci), insecte, animele (câini, cai ce scurmă după apă).
Se spune că vechile lor metode nu mai sunt eficiente pentru că sunt parazitate de poluarea electromagnetică. Departe de adevăr, mai ales că la una din şcolile româneşti de radiestezie, examenul primului nivel este de a determina un „izvoraş” cu harta izometrică de adâncime şi un careu Hartmann, benzi şi noduri, şi asta în plin oraş, cu toate „beneficiile” electromagnetice !
Specialiştii în geologie pot acţiona cu mijloace tehnice moderne, dacă sunt justificate costurile, dar există şi variante combinate precum cercetarea biogeofizică sau altele.

FÂNTÂNARII
Meşteşug.

Meşteşugul de fântânar se mai întâlneşte încă în multe locuri, în funcţie de necesităţile unei societăţi ce a păşit în secolul XXI, adaptat la noi materiale, sisteme, condiţii, legislaţie.
Sigur că vechea fântână zidită a fost în multe locuri înlocuită cu cea din tubulatur[ din beton sau PVC. Înainte vreme, după ce săpătura cobora sub al doilea orizont, înfruntând pericolele surpării sau lipsei de aer, se aşeza un cadru din lemn de arin decojit, temelia zidului din lespezi îmbinate, fără mortar. Golul dintre zid şi malul fântânii se umple cu pietriş pentru filtrare.
Şi tehnologia este mai mult sau mai puţin actualizată. Cert este că mai sunt locuri în care înaintea lucrării se mai posteşte şi rostesc rugăciuni. Şi ca orice zidire trebuie să aibă în vârf un brad. Apoi mai este legământul proprietarului de a nu refuza apă din fântână celui însetat.
Şi cum se zice în termeni moderni, urmează „punerea în funcţiune”: Timp de o lună fântâna este golită de trei ori la intervale de circa zece zile pentru purificare şi limpezire. Se spune că trebuie aruncat un bulgăre de var nestins şi unul de sare înainte de prima golire. Proprietarul trebuie să pună un păstrăv viu şi monede de argint, dar înainte de toate trebuie sfinţită de popă.
Fântâna în care s-a înecat un animal trebuie astupată.

FÂNTÂNARII
Trecut.

Fântânarii, permanentă prezenţă în istoria popoarelor, precursori ai radiesteziştilor contemporani, nu se limitau la a descoperii resurse de apă.
Dintr-un zapis domnesc al lui Mihail Şuţu din 15 august 1676 reiese că fântânarii din Hizereşti – Păcureţi (Prahova) se îndeletniceau cu scoaterea şi vânzarea păcurii, pe la 1550.
Fenomenul, bineînţeles, nu este un „specific local”, fântânari au existat dintotdeauna, oriunde, chair dacă numele lor era altul în alte timpuri ori alte locuri.
Francezii îi numeau „sourciers”, de la izvor, de la sursă: căutau surse – apă, ape minerale, termale, comori, vestigii, resurse subterane, minereuri, filoane, remedii, ... Confuzia cu sorcier (vrăjitor în limba franceză) a fost întreţinută de către acea instituţie umană, spirituală, ce nu mai contenea să aprindă ruguri.
Denumirea de radiestezie este relativ nouă şi provine de la termenii greceşti radios (rază, ori lat. radius) şi aesthesis (senzaţie, sentiment, percepţie). Termenul (creat în 1890, oficializat în 1922 şi acceptat în 1930) este produsul imaginaţiei abatelui Bouly (1865 – 1958) care a alăturat aceste noţiuni  crezând că defineşte ceea ce până atunci se numea sourcellerie (fr.) sau rhabdomancie (rabdomancie) şi care în fapt nici până azi nu are explicaţie. De remarcat este însă faptul că în anul 1929 abatele înfiinţează „Asociaţia franceză şi internaţională a prietenilor radiesteziei” !
Chinezii de acum câteva mii de ani nu aveau noţiunile de rabdomancie sau de radiestezie, dar cunoşteau tehnicile specifice. Şi făceau determinări de amplasarea casei, de radiaţii telurice, de cursuri de apă subterană, chiar dacă le numeau capul, coada ori venele dragonului. Vechii egiptenii, şi în general lumea antică, cunoşteau ei aceste tehnici.
Pe meleagurile noastre aceste tehnici se foloseau din timpuri cărora nu le-au rezistat atestările, ci doar tradiţia. O interesantă lucrare intitulată „Leacuri şi remedii magice în Carpaţi” face referire la neaoşi şi pe care îi descoperim sub denumiri precum solomonari, salmani (lesne de confundat cu şamani), zgriminţieşi.

Şi viitor.

Şi fiindcă am revenit pe plaiurile noastre, trebuie specificat că există 4 şcoli româneşti de radiestezie, una din ele fiind structurată ca societate precum modelul francez sau italian (de radionică). Unele dintre aceste şcoli au avut contribuţii remarcabile, mai ales în domeniul diagnosticării medicale şi a tratamentului, două dintre ele având colaborări permanente cu spitale din Bucureşti, dar şi din alte oraşe unde au existat şi medici fără blocaje mentale sau prejudecăţi..
Dar !
În Franţa există 3 societăţi de radiestezie afiliate sindicatului de care pomeneam mai sus. În România, cele 4 şcoli ce nu vor conlucra niciodată pentru că românii sunt mânaţi de tradiţionalul obicei „capra vecinului”. Nu va fi vreodată vreun sindicat şi RADIESTEZIA nici nu va fi vreodată  în nomenclatorul de meserii.
Şi fântânarii îşi vor face treaba tot singuri, aşa cum au făcut-o de milenii. Radiesteziştii la fel; puţini sunt aceia care au cabinete pentru că nu există un cadru legal adecvat.
Social democraţia românească, forma actuală şi actualizată de comunism instituţionalizat, cu specificul ei de afacere oneroasă, a dezinformat în mod sistematic populaţia. Din două motive principale:
- în primul rând pentru că nu se doreşte o populaţie sănătoasă fizic, mental şi evoluată spiritual, cu acces la înalta cunoaştere,
- în al doilea rând pentru că sănătatea publică este o afacere deosebit de renatbilă, mai ales că investiţia se face din banii contribuabililor.
Trebuie amintit faptul că în perioada 2000-2004, când soţia unui om politic a reuşit să facă din vânătoarea de vrăjitoare un adevărat război, vânzarea de produse farmaceutice s-a dublat.
Vânzarea de medicamente a crescut de 2 ori şi starea de sănătate a populaţiei a scăzut semnificativ ! Şi totuşi aceste date nu dau de gândit nimănui pentru că sunt prezentate separat. Modalitate de prezentare divizată a inormaţiei.
Potrivit legii 507 / 2002, olarii, micii meşteşugari, fântânarii cu deprinderi din tată-n fiu, trebuie să prezinte acte doveditoare care atestă pregătirea profesională şi sunt pedepsiţi penal dacă nu îşi dovedesc aptitudinile în faţa unei comisii specializate.
„Specializate” în „fântânării şi fântânăreală” ! Şi este foarte normal: unii trebuie să profite după munca altora. Cum oare se pot impozita solomonarii şi zgriminţieşii ? Dar astea sunt problemele experţilor în fântânărit de ban public.
Este bine că totuşi fântânarii există şi sunt recunoscuţi de lege ! Dar în afara cadrului de impozitare, miniştrii propagandei îi neagă, ca de altfel pe toţi cei ai căror aptitudini şi calităţi trebuie păstrate necunoscute maselor disciplinate. Aptitudini şi calităţi care de altfel fac obiectul unor cercetări de mare succes în baze militare secrete ...
Guvernele contestă înalta cunoaştere, dar membrii guvernelor, oamenii politici, afacerişti, sportivi de mare performanţă, se folosesc de ea.
Orice domeniu poate fi abordat prin cunoaşterea poreclită „paranormală” pentru că nu îi este accesibilă omului de rând. Dar nu îi este accesibilă pentru că a fost dezinformat şi i s-a îngrădit accesul la informaţia veritabilă.
Sigur că tehnicile ne-au parvenit pe căi diferite, trunchiate, deformate, dar puse cap la cap ele reconstruiesc vechea înaltă cunoaştere. Informaţiile sunt sistematic ascunse şi falsificate. De aceea este absolut necesară depăşirea stării actuale de letargie. Altfel ne vom mira în continuare să aflăm la o emisiune Tv de „descperiri ştiinţifice” că vechii greci sau romanii căutau APA ca şi fântânarii din satul bunicilor.

 
Următor >