 Wilhelm Reich
În februarie anul următor, experienţele aveau să se sfârşească printr-o catastrofă energetică de mari proporţii, locul devenind de nelocuit.
Înainte de a debuta experimentul, Reich a contactat AEC (Atomic Energy Commission) pentru a le aduce la cunoştinţă caracterul experienţelor şi de ale solicita avizul. I s-a răspuns că nu aveau competenţă relativ la orgonomie şi prin urmare nu exista nici o restricţie în acest sens. Reich a putut obţine radio-izotopii şi aparatura de măsură necesare.
Prima serie de experienţe a demarat pe 15 decembrie 1950 prin observarea cu ajutorul contorului Geiger-Müller şi electroscopului a efectelor unei mici cantităţi de radiu (1 mg) în câmp orgonic. Ca dovadă că nu se aşteptau la rezultatele ce aveau să vină este faptul că au utilizat un contorul Geiger-Müller tip SU-5 de la Tracerlab Inc, cel mai slab din serie, cel mai performant din acea vreme (produs între 1949 şi 1955) fiind SU-10. De asemenea s-au studiat reacţiile biologice ale şoarecilor de laborator expuşi.
Eşantionul radioactiv a fost introdus în mai multe acumulatoare cu câte 20 de straturi, iar acestea în interiorul unuia mai mare, de dimensiunea camerei.
Reich se aştepta ca orgonul foarte concentrat să neutralizeze energia nucleară, iar tulburările şoarecilor să fie imediat neutralizate cu energie orgonică.
Dar ceea ce s-a întâmplat a fost exact contrariul. Cele două tipuri de energii au interacţionat producând o reacţie în lanţ cu consecinţe devastatoare. La introducerea materialului radioactiv în orgonul puternic concentrat din acumulatori, întreaga energie orgonală din regiunea muntoasă unde se afla laboratorul s-a scufundat într-o stare de agitaţie violentă, imediat sensibilă şi vizibilă.
În loc să neutralizeze energie nucleară, orgonul concentrat i-a multiplicat forţa, contorul parcă înebunise. Fenomen de o amploare inexplicabilă ţinând cont de cantitatea infimă a eşantionului de radiu.
În cursul săptămânii ce a urmat toţi cei ce au lucrat în laborator au acuzat probleme de sănătate datorate iradierii: greaţă, conjunctivite, iritabilitate, stare generală proastă, unii dintre ei fiind spitalizaţi. Şoarecii au murit aproape toţi.
S-au aplicat măsuri de urgenţă, s-a închis tempoarar laboratorul până ce nivelul de radiaţii a ajuns sub limita de periculozitate, intrarea în laborator pe durata experienţelor a fost limitată la 3-5 minute.
Într-o analiză finală Reich a estimat posibilitatea unei soluţii printr-un proces de imunizare. Se pare că a şi găsit o astfel de metodă dar sigur nu se va publica vreodată.
Efectul ORANUR a persistat mult timp după ce materialul radioactiv a fost scos din acumulatori (izolat într-un recipient din oţel şi în beton, departe de zone locuite), făcând instalaţiile şi aparatura de laborator inutilizabile pe timp de mai mulţi ani. The New York Times a relatat despre un nivel anormal de radiaţii gamma în atmosferă, local (în statul NY), dar cu extensii peste ocean înspre graniţa canadiană.
Ca urmare a experimentului, Reich a concluzionat că energia nucleară afectează orgonul transformându-l într-o formă nocivă deosebit de periculoasă şi letală denumind această stare de epuizare, de degenerare energetică DOR (Dead Orgon).
Într-o cameră încărcată cu DOR respiraţia este îngreunată, apare senzaţia de sufocare, dar şi de deshidratare pentru că DOR este higroscopic. Există indivizi la care apar edeme, dar Reich şi colaboratorii săi au identificat consecinţe şi mai grave: letargie, imobilitate şi dispariţia contactului emoţional.
Experimentul este detaliat în "The ORANUR Experiment", carte foarte rară datorită faptului că FDA le-a pus la prăjit în 1956, distracţie ce au reluat-o şi în 1960.
Reich şi-a extins cercetările şi asupra unor subiecţi umani (voluntari) bolnavi de cancer cărora le-a propus un tratament experimental constând în iradierea într-un acumulator orgonic, pacienţii beneficiind în paralel de "vegetoterapia caractero-analitică", studiul prelevărilor sanguine pentru observarea efectelor iradierii ("Biopatia cancerului" este un tratat ce dezvoltă subiectul).
Experienţele lui Reich au constituit o bogată sursă de informaţii privitoare la energia orgonică atmosferică, date ce aveau să fie completate ulterior prin identificarea altor surse de orgon, dar şi manifestări ale DOR şi ORANUR mai mult ori mai puţin intense ce pot tulbura echilibrul energetic dintr-o încăpere, clădire, cartier sau dintr-o zonă mult mai extinsă.
Făcând sinteza experimentului au rezultat anumite aspecte ale energiei orgonice şi caracteristici şi influenţe specifice fiecărei forme de manifestare a acesteia.
OR - orgon, energie orgonică:
fizic - afinitate pentru apă, are o strălucire albastră, este negativ ionic;
biologic - produce încălzirea pielii şi furnicături, stimulează mişcarea cililor, produce bioni, favorizează starea de sănătate;
psihic - conferă stare de bine, de vitalitate, exprimarea liberă a emoţiilor;
climateric - cer senin, nori cumulus.
DOR - Dead OR, orgon static, starea de epuizare, de moarte a orgonului
fizic - orgon perturbat, stagnant, pozitiv ionic, produs de surse electromagnetice (casnic: în special televizoare, cuptoare cu microunde);
biologic - paralizează cilii, încetineşte alimentarea cu oxigen, deshidratează, produce senzaţia de sete accentuată;
psihic - induce oboseală, depresie, lene, blochează exprimarea emoţională;
climateric - nori negri, fără ploaie, climat arid, deşertic, ceaţă, vreme stagnantă.
ORANUR - DOR foarte perturbat, amplificat, surexcitat, agresiv
fizic - dens pozitiv ionic, induce starea de rău, dureri de cap, stare de vomă, pielea devine albăstruie, radiaţii alfa;
biologic - distruge viaţa (cad frunze, mor insecte, animale mici - în funcţie de intensitatea fenomenului), are toate efectele negative ale radioactivităţii;
psihic - creează agresivitate, isterie, claustrofobie, disconfort;
climateric - cer albastru-cobalt, nori grei cu marginile descompuse, rupte în bucăţi, aerul este nemişcat, fenomenul este însoţit de miros de ozon.
|
