În data de 19 martie 1957, la judecătoria statului Maine, judecatorul John D. Clifford încheie un proces lung, avîndu-l ca inculpat pe doctorul, omul de ştiinţă, cercetătorul, psihanalistul Wilhelm Reich.
Judecatorul Clifford găseşte întemeiate acuzaţiile aduse acestuia de catre FDA şi în urma sentinţei savantul este azvârlit în temniţă cu ani mulţi de ispăşit. Moare însă pe 3 noiembrie 1957, după doar 8 luni în celula din penitenciarul Lewisbury, Pennsylvania. Cauza: "stop cardiac". La necropsie nu a fost cercetat aparatul digestiv. Fiica doctorului a susţinut permanent că acesta a fost asasinat.
O privire obiectivă asupra procesului scoate în evidenţă că totul nu a fost decât o mascaradă, scopul acesteia fiind foarte clar: împiedicarea cercetărilor într-un domeniu inaccesibil. Se împlineau 10 ani de la evenimentul Roswell.
Principalul martor al acuzării a fost Peter Mills, consilierul juridic al lui Reich şi reprezenantul său (între 1948 şi 1952), el fiind cel care a depus spre brevetare toate dosarele cu invenţiile savantului.
În 1952, Mills demisionează şi se angajează la FDA (mai bine spus FDA îl demisionează şi îl angajează conform scenariului, al unui plan bine elaborat), organism care va deveni acuzatorul doctorului Reich. De altfel, FDA nu a reuşit niciodată să demonstreze acuzaţiile aduse lui Reich. Şi nici nu a fost nevoie. A reuşit în schimb, printr-o bună regizare, să creeze pe tot parcursul procesului o stare de tensiune, haos, confuzie.
Modul în care Reich precum şi întreaga sa muncă au fost reduse la tăcere demonstrează faptul că teoria şi rezultatele cercetărilor s-au apropiat mult prea mult de ceea ce nu se doreşte nici azi: rezolvarea problemelor energetice ale omenirii şi înţelegerea existenţei umane şi a poziţiei sale în Univers în sensul adevărului fundamental.
Dezinformare şi manipulare
Există peste tot în lume servicii, agenţii, institute şi instituţii ale statului, un fel de firme particulare plătite din buget ce se ocupă numai cu secretizarea, sau au ca obiect principal această activitate. Pare cel puţin ilogic ca din banii tuturor să fie plătiţi angajaţi care produc secrete faţă de aceia care i-au plătit. Deci aceste organisme ale statului au ca activitate de bază (în afara de interesele proprii) fabricarea de secrete, păstrarea lor, urmărirea păstrării secretelor şi obţinerea de secrete de la alte fabrici de secrete, din alte colţuri ale planetei. Aceste firme colaborează, cooperează şi concurează. Un fel de joc mondial "de-a secretul".
Cel mai puternic jucător este cel american. El a introdus noţiunea artificială de informaţie clasificată în loc de sedret, pentru a-i ridica valoarea şi a-i conferi o importanţă deosebită acestei jucării.
De fapt sistemul american seamănă foarte mult cu un definitoriu reprezentant al său, megastarleta Michael Jackson, în sensul că e negru dar vrea să fie alb şi toate operaţiile de imagine l-au făcut să arate precum o conopidă degerată.
Sistemul cuprinde componente precum cea economică sau cea financiară ce s-au dovedit defectuoase, actuala criza internaţională fiind doar una din urmările ce vor avea să ne afecteze existenţa.
Dar există şi o componentă tare a acestui sistem: controlul şi manipularea prin care experţii lor excelează nu numai în plan intern. Sistemul de secretizare se împleteşte perfect cu procedeele de dezinformare, manipulare şi imbecilizare şi este deosebit de bine pus la punct, cu rezultate reale asupra unei populaţii de un sfert de miliard.
Imaginea individului din sistem se pierde, se estompează, devine generică, o imagine fabricată, trucată ce se citeşte într-un zâmbet evident forţat şi o privire dusă, tâmpă (cele mai distractive sunt spoturile publicitare în care toţi fac fel de fel de năzbâtii: se urcă cu toţii pe un fotoliu şi cad unul peste altul, scot sacul aspiratorului şi îl scutură în sufragerie, ard mâncarea, varsă găleata cu mizerie pe covor, etc. şi afişează un zâmbet absolut idiot prezentând un nou produs scump şi prost; dar privirea asta se poate regăsi la actori de marcă ce joacă în producţii stupide în care trebuie să se scălămbăie, să se strâmbe).
Principalul ţel urmărit este acela de a face din omenire o cireadă liniştită, abulică, dezinteresată de educaţie, cultură, cunoaştere, evoluţie spirituală sau alte nimicuri ce nu ţin de foame.
Minciuna picurată în mod sistematic induce în minte o cu totul altă realitate. Sapă atât de adânc încât efectul nu poate fi eliminat nici prin regresie hipnotică. Este o metodă des utilizată şi care dă rezultate spectaculoase. Nu trebuie acţionat însă înainte ca noua "realitate" să fie bine întipărită în mental (a fost aplicată şi la noi de nenumărate ori, mai ales în perioada 2001 - 2004, dar aplicată prost; dezinformarea nu era pregătită, nu i se asigura suport şi nici nu era urmărită; era doar aruncată şi se considera că deja a avut efect; sună mai mult a aroganţă şi a subestimare decât a profesionalism).
Un renumit şi edificator exemplu au fost "măsurile" luate pentru a "studia" fenomenul ozn în Statele Unite. Proiectul a apărut urmare a unor scurgeri de informaţii privitoare la incidentul de la Roswell, New Mexico, din 3 iulie 1947. Evenimentul, căderea unui aparat de zbor neconvenţional, un ozn (sau mai degrabă azn), în deşert, nu a fost singurul de acest gen. Graba şi eforturile cu care au fost făcute să dispară orice urmă, însă, au fost cu totul ieşite din comun, de-a dreptul dubioase.
Atât informaţiile cât şi negarea şi minciunile unor autorităţi nepregătite pentru un astfel de caz, au dus la generarea unui adevărat curent, curiozitatea celor mulţi determinându-i pe cei în cauză să elaboreze un proiect de manipulare mentală în masă. Prima parte a acestui proiect, pregătirea mentalului, a fost declanşată nu mult mai târziu, prin mijloace specifice (presa scrisă şi vorbită, infiltrări în grupuri constituite, negarea permanentă, scenarii, dezinformare, etc.). S-a purtat o violentă "vânătoare de vrăjitoare" împotriva persoanelor implicate neoficial în elucidarea misterului ozn.
În 1947 s-a lansat proiectul Sign ce trebuia să evalueze realitatea fenomenului ozn. A fost rebotezat Grudge în 1949, schimbarea denumirii fiind singura dovadă că a existat viaţă inteligentă legată de acest proiect. În 1951 s-a luat hotărârea de a trece pe un plan mult mai extins de dezinformare.
În 1952, pe 12 aprilie, s-a înfiinţat comisia Blue Book pentru "studierea şi anchetarea" aceluiaşi fenomen ozn. După 17 ani de catalogare a apariţiilor drept baloane meteorologice sau păsărici zburătoare, comisia şi-a încetat activitatea oficial în ianuarie 1970.
Dezinformarea a continuat şi continuă în planuri neoficiale, mascate, ascunse.
Faptul că s-a lucrat bine este incontestabil pentru că efectele sunt evidente la orice nivel. Orice subiect poate fi abordat, oriunde şi oricând. Problema aparatelor de zbor neconvenţionale, a ozn, este însă tabu. Trebuie evitat cu grijă pentru că cel ce deschide acest subiect este considerat fie bolnav psihic, fie antisocial, sau doar pur şi simplu prost. Cât despre Haunebu sau Vril ...
Revenind la Wilhelm Reich, pe 12 mai 1954, acesta a adus la cunoştinţa cercurilor ştiinţifice că a stabilit o legatură cu un ozn, deasupra laboratorului său din Rangerly, când, în prezenţa savanţilor şi tehnicienilor cu care colabora, a putut să influenţeze (cu ajutorul acumulatorului de energie orgonică) manifestările aparatului de zbor. La conectarea acumulatorului, obiectul a devenit mai palid, în cele din urmă luminozitatea lui a dispărut cu totul. Reich a atras atenţia asupra faptului ca aceste obiecte zburatoare sunt de fapt nave cosmice.
Pentru Reich necazurile au apărut la începutul anului 1949, atunci când acesta a anunţat că cercetările sale l-au dus la concluzia că energia orgonică stă la baza forţei de propulsie a navelor cosmice. El a afirmat: "Sunt convins ca ozn -urile folosesc ca forţă motrice energia orgonică şi cunosc exact modul de utilizare şi proprietăţile acestei energii".
Pentru un sistem ce-şi doreşte o cireadă docilă este inacceptabil ca măcar să se întrevadă rezolvarea problemei energetice şi mai ales care să nu implice investiţii gigant pentru prelucrare şi distribuţie şi evident beneficii fabuloase.
Albert Einstein, pe 4 februarie 1941, a recunoscut şi a confirmat valoarea cercetărilor lui Reich, ba chiar le-a transpus în practică în cadrul Experimentului Philadelphia din 1943, alt proiect secretizat în mare secret. Când Einstein a afirmat că nu suntem pregătiţi, el nu s-a referit la aspectele pecuniar, tehnic sau cel al suportării unui şoc psihologic. Nu, nu suntem pregătiţi ca nivel intelectual, ca nivel de a înţelege fenomenele fizice sub toate aspectele, conjugate, unitar, dar mai ales ni se limitează acest nivel prin "clasificare".
De fapt principiile, regulile, tehnicile şi procedeele sunt aceleaşi peste tot. Cu câteva luni în urmă, un purtătorul de cuvânt al Vaticanului a susţinut un comunicat prin care recunoaşte posibilitatea ca Dumnezeu să fi creat fiinţe extraterestre. E posibil ca mai mult de 90% din populaţia globului să-l fi crezut fie beat fie sub influenţa a ceea ce a tras pe nas. Totuşi ar trebui să ne întrebăm de ce această recunoaştere neaşteptată şi subtilă, nu din cauză că ceva iminent este pe cale să se producă ?
|
Istorii comentate 
