Home 
Habitat Ecologie Energia solară la îndemâna oricui. Bucătăria solară (1)
Habitat Ecologie Energia solară la îndemâna oricui. Bucătăria solară (1) | Energia solară la îndemâna oricui. Bucătăria solară (1) |
|
|
|
| Scris de Gabriel Sabin Mateucă | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| miercuri, 03 martie 2010 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
 Cuptorul său este într-adevăr foarte simplu, ieftin şi eficient, dar nu aduce nimic nou în afară de stilul americănuş de a face reclamă până la extrem. Şi dacă e vorba de dolari bistoş e vorba şi de un gheşeft gras. Este construit din două cutii din carton băgate una într-alta astfel încât între ele să fie un strat de aer izolator termic, nişte staniol care direcţionează razele solare spre interiorul cutiei şi un capac din sticlă care diminuează pierderile. „Inventatorul” afirmă că obţine temperaturi de 950 C şi că se poate utiliza pentru sterilizarea apei, o problemă mare prin Kenya, dar asta doar dacă APA fierbe ca unghiul drept sau norvegianul e miliţian. Varianta „Kyoto Box” este din plastic, adică „de lux” şi costă 15 dolari. Se spune că sare de 1500 C, ceea ce evident lărgeşte domeniul de aplicaţie. Ce legătură are cu Kyoto nu se ştie, nu pare a fi o aluzie la înalta tehnologie japoneză, ci mai degrabă o confirmare că norvegianul e miliţian. Cuptorul solar este simplu, ieftin şi eficient fără premii, reclame şi bişniţuri. Este o construcţie la îndemâna oricui şi este larg folosită cam prin toată lumea, de foarte mult timp şi în nenumărate variante constructive. Astfel, în zone cu soare puternic, este suficientă direcţionarea simplă a razelor în focarul unde se află oala de încălzit. Cel mai simplu este cuptorul panou, apoi cel cu două sau mai multe panouri. Ele au evoluat în forme mai elaborate, cu parabole reflectorizante. De asemenea razele pot fi directe sau preluate de reflectoare simple (în jurul oalei), duble sau multiple, pentru redirecţionarea razelor incidente. Apoi sunt cele de tip „incintă” pentru zonele mai reci unde energia solară este mai scăzută şi este necesară o izolare termică pentru a separa procesul de încălzire de temperatura mediului. Unele mobile, pliante chiar, altele fixe (precum grătarele din cărămidă) montate în grădină, în pământ, pe casă sau în interior (cu reflectorul exterior), din carton, plastic sau chiar zidite, dovedesc nu numai fantezia constructorilor dar mai ales că ele nu sunt apanajul unui singur „inventator”, fie el şi americănuş bişniţman, ci sunt folosite şi îmbunătăţite de multă vreme, peste tot unde e soare în lume şi oameni sunt conştienţi. Există şi firme ce construiesc nişte tipuri supertehnologizate de tip FEP (fosta economie de piaţă), lucioase şi perfecte, dar comercializate desigur în mod escroherie FEP la sume exorbitante de câteva mii de dolari (bineînţeles că dolari !) ceea ce ne face să ne întrebăm ce economisim când folosim aşa ceva şi până unde poate ajunge lăcomia şi nesimţirea unora. Unde mai punem că aduse la noi ar putea costa chiar de cinci ori mai mult, adică un profit pentru acei „unii” de 400% într-o ţară în care sărăcia lucie a devenit ceva absolut normal.  Bucătăria solară este una dintre puţinele metode de a folosi energia din mediu care să necesite eforturi materiale mici. Energia termică de la Soare poate încălzi APA dintr-un circuit casnic sau interiorul unui cuptor. Pentru generarea energiei electrice, lucrurile nu mai sunt simple. Aceasta, deşi etichetată drept „gratuită” în minciunile promoţionale, comportă preţuri aberante: panourile se vând la preţuri de speculă şi ceea ce se omite sistematic în reclame este depozitarea energiei obţinute în uriaşe baterii de acumulatori foarte puţin fiabili şi deosebit scumpi. Obţinerea energiei termice necesită însă cheltuieli minime şi nu prea multă pricepere. Eventual o mână de ajutor de la un vecin. Metoda nu are nevoie de spaţiu, un minim balcon în care să intre razele Soarelui este suficient. Oricine poate începe cu un panou pe care s-a lipit folie de aluminiu, dar doar în zilele foarte calde, cu un horn solar sau cu o cutie simplă ca a lui Jon Bohmer. Pentru pasionaţii de calcule se poate determina radiaţia solară globală G (pe suprafaţa orizontală cu bună aproximaţie) după formula: G = 1080 (sin h)1,22 [G] = W/m2 h = înălţimea Soarelui (în grade) – pentru o latitudine medie de 46° N:
rezultă fluxul solar orar în W/m2:
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| < Precedent | Următor > |
|---|
Copyright © 2024 Energobiologie.
