Pe vremea lui Pingeluş era o practică a celor de la OSIM de a-şi pierde vremea prin „fabrici şi uzine” ca să caute inventatori sau măcar inovatori gratuiţi. Un astfel de căutător de comori a spus odată o poveste interesantă despre unul care a depus cerere de brevet pentru roata de căruţă. Roata de căruţă ! Adică roata folosită de mii de ani a fost inventată de un român în perioada societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Specialiştii au analizat descrierea, au cătat printre brevete, nu au găsit nimic şi au dat verdictul în conformitate cu legislaţia în vigoare: roata de căruţă din lemn cu spiţe şi butuc a fost inventată după utilizarea ei timp de mii de ani de către un român şi OSIM i-a acordat brevet. Ce, America nu a fost descoperită deşi era cunoscută cu multe milenii în urmă ?

Revenind la „descoperitorul” cuptorului solar, acesta s-a inspirat în mod evident din ce-a văzut prin Kenya, o ţară cu mult soare şi unde în mod tradiţional se foloseşte energia acestuia.
Cuptorul său este într-adevăr foarte simplu, ieftin şi eficient, dar nu aduce nimic nou în afară de stilul americănuş de a face reclamă până la extrem. Şi dacă e vorba de dolari bistoş e vorba şi de un gheşeft gras.
Este construit din două cutii din carton băgate una într-alta astfel încât între ele să fie un strat de aer izolator termic, nişte staniol care direcţionează razele solare spre interiorul cutiei şi un capac din sticlă care diminuează pierderile. „Inventatorul” afirmă că obţine temperaturi de 95⁰ C şi că se poate utiliza pentru sterilizarea apei, o problemă mare prin Kenya, dar asta doar dacă APA fierbe ca unghiul drepa sau norvegianul e miliţian. Varianta „Kyoto Box” este din plastic, adică „de lux” şi costă 15 dolari. Se spune că sare de 150⁰ C, ceea ce evident lărgeşte domeniul de aplicaţie. Ce legătură are cu Kyoto nu se ştie, nu pare a fi o aluzie la înalta tehnologie japoneză, ci mai degrabă o confirmare că norvegianul e miliţian.

Cuptorul solar este simplu, ieftin şi eficient fără premii, reclame şi bişniţuri. Este o construcţie la îndemâna oricui şi este larg folosită cam prin toată lumea, de foarte mult timp şi în nenumărate variante constructive.
Astfel, în zone cu soare puternic, este suficientă direcţionarea simplă a razelor în focarul unde se află oala de încălzit. Cel mai simplu este cuptorul panou, apoi cel cu două sau mai multe panouri.
Ele au evoluat în forme mai elaborate, cu parabole reflectorizante. De asemenea razele pot fi directe sau preluate de reflectoare simple (în jurul oalei), duble sau multiple, pentru redirecţionarea razelor incidente.
Apoi sunt cele de tip „incintă” pentru zonele mai reci unde energia solară este mai scăzută şi este necesară o izolare termică pentru a separa procesul de încălzire de temperatura mediului.
Unele mobile, pliante chiar, altele fixe (precum grătarele din cărămidă) montate în grădină, în pământ, pe casă sau în interior (cu reflectorul exterior), din carton, plastic sau chiar zidite, dovedesc nu numai fantezia constructorilor dar mai ales că ele nu sunt apanajul unui singur „inventator”, fie el şi americănuş bişniţman, ci sunt folosite şi îmbunătăţite de multă vreme, peste tot unde e soare în lume şi oameni sunt conştienţi.
Există şi firme ce construiesc nişte tipuri supertehnologizate de tip FEP (fosta economie de piaţă), lucioase şi perfecte, dar comercializate desigur în mod escroherie FEP la sume exorbitante de câteva mii de dolari (bineînţeles că dolari !) ceea ce ne face să ne întrebăm ce economisim când folosim aşa ceva şi până unde poate ajunge lăcomia şi nesimţirea unora. Unde mai punem că aduse la noi ar putea costa chiar de cinci ori mai mult, adică un profit pentru acei „unii” de 400% într-o ţară în care sărăcia lucie a devenit ceva absolut normal.

Bucătăria solară este una dintre puţinele metode de a folosi energia din mediu care să necesite eforturi materiale mici. Energia termică de la Soare poate încălzi APA dintr-un circuit casnic sau interiorul unui cuptor. Pentru generarea energiei electrice, lucrurile nu mai sunt simple. Aceasta, deşi etichetată drept „gratuită” în minciunile promoţionale, comportă preţuri aberante: panourile se vând la preţuri de speculă şi ceea ce se omite sistematic în reclame este depozitarea energiei obţinute în uriaşe baterii de acumulatori foarte puţin fiabili şi deosebit scumpi.

rezultă fluxul solar orar în W/m²: