Energobiologie - Puterea şi plebea. Teoria conspiraţiei.

Home

Istorii comentate

Puterea şi plebea. Teoria conspiraţiei.

Scris de Gabriel Sabin Mateucă
miercuri, 17 iunie 2009
Să ajungi sus şi să fii conştient de cum ai ajuns acolo este o cruce grea de dus în cârcă. Desigur, mulţi, poate toţi cei ajunşi acolo ignoră jertfele cu care şi-au pavat drumul, dar vina rămâne şi întotdeauna subconştientul reacţionează. O teamă lăuntrică se instalează, o frică aparent nemotivată devine însoţitor permanent. Este binecunoscut exemplul celui ce abia mutat la un partid, drept recompensă pentru serviciile aduse, a fost rapid numit ministru, iar una dintre primele sale acţiuni a fost deplasarea într-un judeţ situat la 200 km spre nord. Cum a ajuns acolo, se ştie, într-un vagon blindat, iar în gară a fost aşteptat de maşini oficiale blindate. Frica pare neîntemeiată, dar subconştientul ştie şi lucrează. Puterea a avut dintotdeauna grijă să aibă în sprijinul său un aparat de stat puternic care să menţină ordinea la nivelul plebeilor, să intervină în cazurile în care interesele proprii ar putea fi lezate, să adune biruri şi să se prefacă a fi în interesul celor mulţi. În fapt, aparatul de stat este o armată uriaşă, inutilă celor mulţi care o plătesc şi care protejează pe cei puţini ce îi jupoaie pe cei mulţi. Simplu. Dar frica a cerut metode suplimentare, din ce în ce mai evoluate, mai sofisticate, de parcă această frică, fără motive clare, ar fi putut fi înăbuşită prin măsuri şi paramăsuri. Dar atâta timp cât nu este căutată cauza, efectul trece pe moment, şi, ca şi în cazul medicinei alopate, are efecte secundare grave. Cert este că masele au stârnit teamă şi au creat efectiv probleme. Metode foarte eficiente de manipulare şi control sunt bazete pe crearea presiunii psihice. Un important aport la înţelegerea acestor metode l-a avut divulgarea unor vechi documente odată cu încetarea experimentului comunist din lagărul este european. Este de semnalat că documentele găsite în toate ţările ce au făcut parte din acest experiment au fost identice (cu foarte mici diferenţe), ceea ce denotă o concepţie strategică unitară la nivel de sistem. Aceste documente au fost elaborate în 1947 sub formă de „Indicaţie” (NK/003/47), au fost difuzate în iunie acelaşi an şi au fost în vigoare pe întreaga perioadă a experimentului, unele dintre ele fiind valabile şi azi. „Indicaţia” este bine structurată pe teme şi pe articole, dovedind că au fost gândite de specialişti înalt calificaţi în astfel de metode. Nu este exclusă inspiraţia din vest, ba dimpotrivă dacă examinăm cum stau lucrurile în zilele noastre. Câteva exemple: Tema: distrugerea sistemului de învăţământ şi educaţie (de actualitate): Art.9. Se va urmări ca funcţionarii de stat să aibă retribuţii mici. Regulă valabilă în domeniile sănătăţii, justiţiei, învăţământului şi culturii. Art.35. Din toate gradele de învăţământ vor fi înlăturaţi profesorii de valoare şi cei care se bucură de popularitate. În locul lor vor fi numiţi profesori cu nivel de pregătire slab. Materiile nu vor fi tratate diferenţiat, uniformizându-se artificial valoarea şi ponderea. Se va reduce cantitatea de material documentar, mai ales informaţiile la zi în orice domeniu. Se va opri predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi a geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintiţi domnitorii (autohtoni sau din alte ţări) ce au servit binele ţării respective; se va insista pe răuatatea şi lăcomia oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiilor şi pe lupta popoarelor asuprite. Trebuie introdusă specializarea îngustă. Art.45. Trebuie ca în facultăţi să ajungă cu prioritate sau exclusiv cei proveniţi din cele mai joase categorii sociale, cei ce nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la un nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă. Tema: intangibilitatea nomenclaturii de partid şi de stat (de actualitate): Art.42. Se interzice judecarea sau criticarea publică a conducătorilor numiţi de partid şi care s-au dovedit incompetenţi sau corupţi ... Tema: organizarea haosului administrativ şi al birocraţiei (de actualitate): Art.14. Trebuie avut în vedere ca întotdeauna ordinele, hotărârile cu caracter juridic, economic, organizatoric, etc. Să fie nepunctuale. Art.15. Deciziile importante trebuie să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii; nici una dintre acestea să nu poată hotărî fără a se consulta cu toate celelalte. Art.32. Trebuie extinsă birocraţia de stat în cel mai înalt grad şi în toate domeniile. Pentru opinia publică, va fi admisă criticarea în şedinţe şi chiar în presă a organelor birocratice, dar nu se va admite scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatulti birocratic. Art.44. Se va căuta ca specialiştii din toate domeniile, care ocupă încă funcţii de conducere, indiferent cât de minore, să fie înlocuiţi cu muncitori, de preferinţă necalificaţi sau slab pregătiţi profesional. Tema: atribuirea unui rol decorativ sindicatelor (de actualitate): Art.17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Ele trebuie să rezolve sarcini minore cum ar fi: procurarea locurilor de odihnă, programarea concediilor, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi ... Tema: eliminarea posibilităţilor de progres în cercetare (de actualitate): Art.22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare sau laborator consemnându-se orice activitate valoroasă. Art.23. Trebuie acordată o mre atenţie inventatorilor, trebuie dezvoltată şi sprijinită activitatea lor înregistrându-se fiecare invenţie. Nu este permisă punerea în practică a nici unei invenţii ... Tema: aprovizionarea populaţiei: Art.33. Trebuie împiedicată sistematic aprovizionarea bună, regulată, a pieţei interne cu produse alimentare de larg consum. Articolul a fost extins ulterior şi la medicamente. Tema: transportul în comun: Art.24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată ... O documentare completă şi o analiză pertinentă în „Antares F” volumul 2, carte scrisă de Dan Apostol şi Rodica Bretin şi publicată de editura Baricada în 1992. Evident că în prezent există o altă „indicaţie”, mult mai elaborată şi mai eficientă, dar cu acelaşi scop: tensionarea populaţiei, crearea unei stări de disconfort psihic şi fizic, instaurarea unei stări de rău, de nemulţumire, de nesiguranţă şi insatisfacţie. Metoda permite scăderea potenţialului de apărare mentală şi implicint creşterea uşurinţei de implementare a unor „gânduri” gata mestecate, în fond asta înseamnă manipulare. Un deja mestecat concept este şi aşa-zisa teorie a conspiraţiei. Conspiraţie înseamnă o uneltire secretă şi ilegală îndreptată împotriva cuiva. Dar cine conspiră şi împotriva cui conspiră ? O mână de oameni conspiră împotriva umanităţii ca să pună mâna pe putere. Păi nu au pus mâna pe putere ? De ce să mai conspire ? Teoria conspiraţiei este un concept fals. Teoria conspiraţiei este o denumire fantasmagorică şi abracadabrantă a ceva ce trebuie să ascundă faţa reală a fenomenului. Este foarte adevărat că „dovezile”, argumentele în favoarea teoriei, sunt mult mai bine susţinute decât contraargumentele, ceea ce îi conferă o notă în plus de credibilitate, dar în timp ce pe planetă populaţia se divide în două tabere, una pro şi alta contra, băieţii îşi văd în continuare de treabă muncind pe creieraşele plebee, ceea ce aduce un plus de „Siguranţă şi încredere” puterii. Dar teama lăuntrică a lor are rădăcini cumplit de adânci. După merite ...