Skip to content

Energobiologie

Home arrow Habitat Ecologie arrow Un alt fel de ecologie. Cioara
Un alt fel de ecologie. Cioara PDF Imprimare E-mail
Scris de Gabriel Sabin Mateucă   
duminică, 11 februarie 2018
Studii de mare amploare efectuate de BirdLife International demonstrează diminuarea alarmantă a populațiilor de păsări cel mai des întâlnite.
Click ca sa vezi imaginea reala
Într-un raport din 2008 denumit State of the World’s Birds Report, se arăta că speciile de pasari considerate comune sunt într-un declin serios al populatiilor pe intregul glob. În anul 2013 numărul de specii amenințate ajunsese la 197. Datele din teren arată că cele mai afectate specii sunt cele ce trăiesc în preajma gospodăriilor țărănești și terenurilor agricole.

Ali Statesfield, editorul BirdLife International, este de părere că s-a dat multă atenție protejării speciilor periclitate și au fost neglijate dificultățile speciilor comune. Domnia sa a afirmat că nu va dura mult până când ciorile și vrăbiile vor fi declarate specii protejate, pe cale de dispariție.
Pare-se că a anticipat falnica deșteptăciune a parlamentarului românesc. Asta în ceea ce privește cioara, căci de vrabie încă nu s-a ocupat, dar nici nu prea mai sunt multe.
Rata deprecierii biodiversității este semnificativă pentru întreaga faună, dar și flora este foarte grav amenințată.
 
Click ca sa vezi imaginea reala
Cioara este o prezență foarte zgomotoasă, provoacă multă mizerie și pagube însemnate date fiind atât nesațul zburătoarei, cât și numărul extrem de mare în care se încârdășește. Total indezirabilă și dezagreabilă. Un element de maxim disconfort.
Ornitologii o așează în Familia Corvide ce numără peste 120 de specii răspândite în întreaga lume.
În țară ar fi câteva rude: gaița, alunarul, coțofana, cioara de semanatură, cioara neagră, cioara grivă, stăncuța și corbul.
Dintre aceste rubedenii, în atenția legii intră gaița, coțofana, ciora grivă și cea de semănătură. În Anexa 1 la Legea 407/2006 sunt stabilite perioadele de vânare şi valoarea de despăgubire; astfel:
- gaița poate fi vânată în perioada 1 septembrie - 28 februarie cu valoarea de despăgubire de 27 de euro în perioada admisă și de 135 de euro ân perioada interzisă,
- coțofana 1 iunie - 31 martie și despăgubirea de 10, respectiv 20 de euro,
- cioara grivă 1 iunie - 31 martie și despăgubirea de 10, respectiv 20 de euro,
- cioara de semănătură 15 august – 31 ianuarie și despăgubirea de 10, respectiv 70 de euro.
În principiu aceste păsări pot fi vânate cu excepția perioadelor de împerechere, dar cotizând la stat ca și cum acesta ar fi proprietarul de drept al ciorilor (de unde și expresia ”statul de drepturi”). Se găsesc și variante ale Anexei 1 care admit tot anul ca perioadă admisă la coțofană și la cioara grivă, cu despăgubire, evident.
 
Oricum legea nu poate ține piept presei căci presa noastră este preponderent dezinformativă, minimal informativă și deloc formativă, ba chiar deformativă, și asta din rațiuni lesne de bănuit.
Mass-media a afirmat că cioara a fost declarată specie protejată și vânarea ei este considerată braconaj, deci caz penal. Motivul protecției ar fi faptul că vânturelul de seară, (o pasăre răpitoare de zi, specie de șoim care preferă stâncăriile, semnalată în Maramureș – ne destăinuiește DEX) nu-și construiește cuib și cuibărește în cel al ciorii.
Deci cioara ar juca rolul de dezvoltator imobiliar ce condtruiește pentru vânturel. Argument stupid, o specie dăunătoare într-o puternică ascensiune numerică din cauza câtorva vânturei dintr-un areal foarte restrâns, nici pe departe terenuri agricole propice culturii cerealelor ca cel unde sălășluiește constructorul numit cioara de semănătură.
Presa actuală nu mai implică deplasarea jurnalistului la eveniment ori documentarea în temă. Acum se primește informația gata mestecată de la agențiile de presă, se copiază și tehnoredactorul o așează frumos la locul ei (de multe ori agenția spune și care e locul respectiv). Agențiile primesc datele de la anumite structuri de stat în funcție de efectul dorit. Presa ”de pe surse”. Astfel, cioara a devenit una din cele mai grave probleme pentru agricultură, dar și în marile orașe, în plus o mare sperietoare cu accente penale. Amploarea dezinformării și instaurării sentimentului de neputință în fața unui stat autoritar, inabordabil, obiect al unei legislații stranii, ține de o anumită ramură a puterii, de Fabrica de Panică și Spaimă.

Pentru a scăpa de ciori s-au întreprins multe, au fost multe idei, multe inițiative la Timișoara (aici s-au încercat chiar și artificii), Cluj, Sibiu, Ploiești, Botoșani, Sfântu Gheorghe – Covasna (au reușit să alunge circa 90%, dar brașovenii se plâng că au ajuns la ei), în multe orașe, dar fără folos. Au apărut și în presă articole, păreri pro, contra, dar subliniind că se interzice omorârea lor prin orice metodă, caz penal – panică, propagandă, dezinformare.
Dar ciorile se pot vâna în condițiile legii 407/2006, de asemenea Asociațiile de vânători din fiecare județ au o recoltă aprobată de minister și sume alocate pentru operațiuni specifice de salubrizare, toaletare.
Consiliile Locale, Gărzile de Mediu, alte instituții de stat în ele primesc sesizări care se stivuiesc pe poziția ”în lucru”.
Se pare că metoda cu cele mai bune rezultate a fost combaterea cu ouă otrăvite cu stricnină.
Nu există un act normativ care să se refere în mod special la necazurile ciorii și ale vânturelului ori la metodele interzise de combatere a corvidelor, sau poate nu s-a publicat în acel monitor la care avem acces.
Inițiativa legislativă în această problemă aparține unor parlamentari, trei din PSD și unul din PD-L. Propunerea lor a fost respinsă de plenul senatului. Un coleg PSD a glumit solicitând audierea ciorii ca principal beneficiar al inițiativei. Asta înseamnă probabil că s-a dat ”liber la cioară”.
 
Click ca sa vezi imaginea reala
Este interesant că cioara grivă, cea care ne bucură cu prezența domniei sale în localități, este mai slab cotată la despăgubire decât cea de semănătură, rustica, pasărea care aduce uriașe pagube agriculturii. Cârâitoarea asta începe să ciordească boabele încă de la însămânțare scormonind pământul cu ciocul, și nu se lasă nici când recolta este depozitată în hambare. Soră-sa urbană nu poate fi vânată pentru că este cu desăvârșire interzisă folosirea armei de vânătoare în localități. Dispersia alicelor este destul de mare ca să poată provoca accidente în zonele populate.
Dar această desăvârșită proscriere este pentru plebe, pentru gloată. Nu este pentru cei ce trag cu arma de vânătoare în curtea vecinului și-i împușcă pisica ori câinele, sau fac vânătoare cu ogari, din limuzină, seara, pe ulițele multor sate din țara asta. Căci legea este ca nufărul.

Legea este ca nufărul
Click ca sa vezi imaginea reala
Nufărul este o plantă acvatică cu frunze mari de 30-40 cm ce plutesc pe suprafața apei neapărat stătătoare sau lin curgătoare, tulpina lui lungă se află în apă. Rădăcina este înfiptă în mâlul de pe fundul apei. Floarea și fructul sunt aeriene.
Să ne imaginăm că APA ar fi gloata, norodul, iar frunzele de nufăr, legile. Specia aleșilor soartei, că doar nu ai noștri (politicul care-și zice ”clasă”, clientela acestuia, penalii, der Große Penal, mafiile, rubedeniile, interlopii, capii structurilor, alți d-ăștia) este văzduhul, zona de deasupra frunzelor de nufăr. Acolo de unde se pot vedea florile și fructele plantei și pe care balta nu le vede din cauza frunzelor.
 
Click ca sa vezi imaginea reala
Din loc în loc scot ochii la aer, broscuțe. Ele sunt statul (de drept), vajnicii străjeri ai frunzelor, ele veghează ca APA să nu treacă deasupra și să deranjeze văzduhul. Uneori se vede câte o broscuță stând pe câte o frunză (asta are ușă dublă capitonată la birou).
 
Dezvoltarea plantei în exces duce la acoperirea apei cu un covor vegetal. Frunzele mari împiedică pătrunderea razelor solare lipsind balta de lumina, căldura și oxigen. Se reduce dezvoltarea planctonului afectând desfășurarea normală a proceselor biologice în apă. Atunci balta, cândva plină de viață, devine o apă întunecată, rece, lipsită de oxigen și plină de gaze toxice improprii traiului.
Constituția garantează bălții dreptul la identitate, la viață, la sănătate (afară), la muncă (în strinătate), la învățământ (ha !), dreptul la biruri, la fel de fel de chestii d-astea, se consfințește și dreptul la drepturi, dar fără a se asigura condițiile strict necesare. Rămâne deci speranța căci speranța moare ultima, adică după ce moare balta. Dar sub frunzele mari de nufăr, plantă acvatică, asta nu se vede.

Click ca sa vezi imaginea reala
Legea înseamnă biruri și interdicții, sau facilități pentru ”Fabrica de Legi & Co” (altă ramură a puterii) și pentru interesele de grup, mai cu seamă din afară. O societate apăsată, sufocată de legi, este o societate îngenunchiată, lipsită de vlagă, în colaps. Și, după cum se știe, când gazda crapă, parazitul trebuie să se mute. Poate ar cam fi timpul.

Dar să revenim la ciorile noastre, cele care dau adevărata culoare vieții tuturor.
Prohibiția la ciorărie este anormală, o specie dăunătoare declarată protejată poate avea multe interpretări. Multe semne de întrebare, întrebări retorice căci totul este limpede. Se știe cui servește degradarea agriculturii, sărăcirea și împovărarea norodului până la limita subzistenței; se știe cui folosește disconfort și murdărie în localitățile unei așa zise țări europene.
Grânarul de altădată al Europei a devenit istorie. Mari suprafețe agricole au intrat în proprietatea străinilor (ba chiar și neaoși), dar și zone pitorești; trasee montane sunt blocate de gardieni și de pancarte cu înștiințări: ”Accesul interzis”, ”Proprietate privată”, majoritatea în limba română. Prieteni, suntem expatriați, ne-a fugit pământul de sub picioare !
 
De specificat că ciorile se hrănesc (de la răsăritul soarelui până la apus, fără încetare) cu semințe, fructe, legume, hoituri, insecte, viermi, larve, ouă, pui și păsări mici. Ele pun în mare pericol alte specii de păsări precum: fazanul, prepelița, potârnichea, dar nici ouăle sau puii de găină nu le displac.
Excrementele foarte acide și acumulate de la numărul mare de exemplare dintr-o colonie distrug vegetația și solul, îl fac impropriu pentru creșterea plantelor.
Ciorile s-au înmulțit foarte mult în ultimii ani din grija Fabricii de Legi (& Co) și a Fabricii de Panică și Spaimă și au devenit astfel un factor de dezechilibru ecologic, amenințând atât biocenoza, cât și mediul de care depinde și de care depindem cu toții.

Cioara are însă și părți bune: zburătoarea este comestibilă (ne destăinuie un specialist, directorul AJVPS Botoșani). Dacă un investitor străin ar construi o fabrică de preparate și semipreparate din carne de cioară la prețuri de curcan pentru populația autohtonă, atunci sigur și legea ar suferi modificări.
Click ca sa vezi imaginea reala
Cioara poate fi chiar dresată, iar un spectacol de acest gen ar putea completa circul din țară.
 
Un document demn de remarcat pentru atenția cu totul deosebită acordată speciilor de păsări este Comunicatul Ministerul Mediului din 3 mai 2015, un act de vreo 800 de cuvinte care nu spune nimic pe două pagini și jumătate.
În principiu ar vrea să se refere la ceva probleme de păsăret, afilieri, acorduri, directive CE și CEE, obiectiv-cheie, date prin bălării, APA în piuă.
Nelipsită este expresia ”dezvoltare durabilă”, un laitmotiv permanent folosit în limbajul politic, căci este o formulare falsă, artificială, fără conținut coerent, pe de o parte, pe de alta, repetitivitatea generează blocaje mentale atât pentru auditor cât și pentru locutori.
Demn de semnalat este faptul că Ministerul Mediului a cerut tuturor (!) Agențiilor pentru Protecția Mediului din țară să organizeze ”expoziții foto, conferințe de presă, prezentări, informări mass-media, concursuri tematice în școli și licee, distribuirea de materiale informative”. Asta ne dovedește că spiritul lui Pingelică este încă alături de acest minister și-I povățuiește ce-ar fi drcretat el ca acțiuni inutile și plictisitoare, dar costisitoare, bani și timp. Asta în cazul în care s-ar desfășura cu adevărat, nu doar scriptic, doar în Darea de seamă. Poze cu păsărici în loc de fapte. Curând, punerea în practică a măsurilor reale, concrete, nu va mai fi posibilă.
Dar hai mai bine un cântec vesel să cântăm, așa, o parodie cu iz parlamentar:
”Un copac cu ciori
Și un colț uitat de cer,
Un copac cu ciori,
Este tot ce vă ofer !”

 
Următor >